Patru broaște stăteau pe un buștean aflat la marginea unui râu. Deodată, buștenul fu prins de curent și alunecă ușor în josul râului. Broaștele erau încântate pentru că niciodată până atunci nu mai plutiseră pe apă.
După un timp, prima broască a spus: „Acesta este într-adevăr cel mai minunat buștean. Se mișcă de parcă ar fi viu. N-am mai văzut un astfel de buștean până acum.”
Atunci a doua broască zise: „Nu, prietene, bușteanul ăsta este ca oricare altul și nu se mișc ă singur. Râul este cel care curge spre mare ducându-se pe noi și bușteanul cu el.”
Și a treia broască spuse: „Nu se mișcă nici bușteanul, nici râul. Mișcarea este doar în mintea noastră. Fiindcă fără gândire nimic nu se mișcă.”
Și cele trei broaște au început să se certe în legătură cu ce se mișcă și ce nu. Certa crescu înfierbântându-se tot mai tare, dar ele nu puteau ajunge la o înțelegere.
Atunci s-au întors spre cea de-a patra broască, care în tot acest timp ascultase cu atenție dar păstrându-și calmul, și i-au cerut părerea.
A patra broască zise: „Fiecare din voi are dreptate, și nici una nu greșește. Mișcarea este și a bușteanului, și a apei și a gândului nostru.”
Și cele trei broaște deveniră foarte furioase pentru că nici una din ele nu era gata să admită că ceea ce spusese ea nu era adevărul adevărat, și că celelalte două nu greșișeră pe de-a-ntregul.
Atunci se întâmplă un lucru ciudat. Cele trei broaște s-au unit și au împins-o pe ce-a de-a patra de pe buștean în râu.
