Kahlil Gibran - Prietenul

Din Kahlil Gibran - Darul iubirii

Prietenul

           Prietene, eu nu sunt ceea ce par a fi; aparența e numai un veșmânt ce-l port, veșmânt țesut cu grijă, care mă ține la adăpost de întrebările tale, iar pe tine te apără de neîngrijirea mea.
          Eul din mine, prietene, locuiește în casa tăcerii și acolo va rămâne mereu, nebănuit, de neatins.
          N-aș vrea să te încrezi în ce îți spun, nici să te-ncrezi în cele cele fac - căci vorbele-mi nu-s decât propriile-ți gînduri glăsuite, iar faptele-mi nu-s  decât propriile-ți speranțe aievea.
Când tu spui Vântul bate înpre Răsărit, eu spun: „Desigur că bate înspre Răsărit”, căci eu nu vreau să stii că mintea mea nu zabovea-n văzduh ci-n largul mării. Tu nu poți să înțelegi gândurile care îmi rătăcesc pe mare, dar nici nu vreau să te-nvăț să le înțelegi, căci singur vreau să fiu în largul mării.
       Iar când la tine-i zi, la mine este noapte chiat=r dacă șie ăți vorbesc despre lumina amiezii ce dansează pe vârfurile dealurilor și despre umbra purpurie ceare se furișează printre voi; cci tu nu poți să auzi  cântecele ăntunecării mele, nici să îmi vezi aripile răzbătând spre stele - iar eu n-am să te-nvăț s-auzi și nici să vezi acestea. Singur doresc să fiu în noapte.
      Când tu te-nalți spre al tău Rai, eu mă cobor spre Iadul meu - iar când mă strigi de peste hăul cel fără de margini și mă numești „prieten și fârtat” eu îți răspund numindu-te, la rându-mi, „prieten și fârtat”, căci nu voi lăsa să îmi vezi Iadul a cărui flacără ți-ar arde ochiul și-al cărui fum ți-ar umple nările. Eu țin prea mul la Iadul meu ca să te las să-l vizitezi și tu. Singur doresc să fiu în Iad.
      Tu iubești Adevărul, Frumusețea și Dreptatea, iar eu, ca să își fac pe plac, îți spun că își împărtășesc iubirea. Dar în adâncul inimii mele iau în derâdere visurile tale.Totuși nu am să-ți râd în față; voi râde numai eu.
       Prietene, ești bun, prevăzător și înțelept; tu ești perfecțiunea însăși, iar eu, la rându-mi, își vorbesc cu înțelepciune și luare-aminte. Dar eu pe dinăuntru-s dezbinat.Și singur voi rămane în dezbinarea mea.
      Prietene, tu nu ești al meu prieten, dar nu știu cum să te fac să înțelegi. Calea mea nu-i și a ta, și totuși mergem împreună, mână în mână.